un început nou pentru mine

cine ma ştie bine...ştie că în momentele astea trec prin nişte emoţii teribile. ei bine, plecarea asta ma face să mă simt mare, responsabilă pentru o decizie facută când încă eram prinsă într-un iureş ameţitor. un pic îngândurată. cu aşteptari mari. nu e uţor să laţi în urmă 4 ani...o viaţă. emoţii...

ieri am fost la LCM. de data asta chiar ultimul meu LCM în Cluj. şi am chairuit împreună cu Ola. a fost coolish.
şi m-am povestit cu mulţi oameni şi am primit cadouri şi foarte multe urări. şi tot îmi vine greu să plec.

acum sunt acasă. e foarte bine. însă peste nici o săptămână mă voi uita în jur şi voi fi într-un loc nou. căruia va trebui cumva să încep încă de pe acum să îi spun acasă.

a însemnat enorm că aţi venit de două ori în ultimele săptămâni să vă vedeţi cu mine. că ştiu cât sunteţi toţi de ocupaţi şi că multe altele sunt acum priorităţile. dar da, aţi fost şi veţi rămâne nişte prieteni foarte buni mie.

şi legat de întâlnirile pe quarter... hmmm... nu aş vrea sa lipsesc la ele. asta înseamnă Vlăduţ că va trebui mamă să ne vedem într-un Q undeva prin Oslo :)...

multe gânduri şi stări şi emoţii înainte de plecare. mai scriu de prin ţările reci curand...

(BANC: Ştiţi de ce Chuck Norris nu face niciodată infarct? Inima nu este proastă să îl atace... hi hi hi)