înainte, NC şi după

cred că schimbul de mailuri din ultima vreme ne-a mai limpezit, cel puţin unora, gândurile de pe unde şi cum suntem fiecare acum. după întâlnirea de la Piteşti cu câţiva dintre noi, mi-am dat seama că relaţiile evoluează şi că este de altfel foarte firesc să fie aşa, poate chiar şi sentimentele noastre dintre sau legate de noi... însă la fel, am înţeles că... orice ar fi, avem amintirea unui an foarte fain care a pus bazele la tot ce am trăit noi mai deosebit anul acesta...

mie sincer mi-o plăcut enorm răspunsul lui Alec. cred că îi demn să rămână întipărit şi în jurnalul celei mai sexy găşti de prieteni...

"Hello,

Hopa si eu :)

Ma bucur sa mai aud cate ceva despre fiecare, in special cei pe care nu va vad prea des. Nu pot verbaliza faptul ca m-i dor pt ca imi cade motzul si devin fluffy dar va prindeti voi care-i faza.

No bun, vreau sa stiu care bea o bere si pentru mine la NC ca eu nu cred ca ajung :(. Daaar, vad ca nimeni nu a pomenit nimic de 4 mai. Unde ne strangem ? Presupun ca la NC va avea loc un consiliu al batranilor si pe aceasta tema.

Felicitari Rotule ! Felicitari Vladut! Felicitari la toti de fapt :)

Distractie faina la NC si sa nu va puna ala cu coada pe careva sa treceti prin cluj sau in zona fara sa dati un semn :P
Alec ( usan )"

4 mai 2010... pe curând :)

ROCK ME din nou

Salutari,
Uite a mai trecut aproape un an de cand la ROCK ME ne faceam pentru prima oara public roll-call noastru in fata plenarei nationale. Nici nu imi vine sa cred ca timpul a trecut asa de repede desi ciudat parca nici nu am simtit.
ROCK ME a fost cat se poate de special se pare si plin de clujeni. Alec multam pentru ajutorul pe track-ul de SALES si Claudia mersi mult pentru atmosfera. Desi eram 6 din EBii fiecare in diverse roluri MC, LCP, trainer, party delegate:) parca nu a fost la fel. E clar ca relatiile dintre noi se schimba si e normal ca si legaturile dintre noi sa evolueze chiar daca unele lucruri raman totusi neschimbate, a se vedea Dutzu si palinca, Alec, Clau si jocurile lor(care by the way trebuie sa imi iau revansa) si multe altele.
Dar un post din asta nu face dreptate aventurilor de-acolo ci mai bine stam la o poveste cu bere si clatite.
Din MC office asteptam si alte povesti si vesti de la voi. Emil te dai sub radar sau nu mai ai timp facand logo-ul pentru LGP!
Succese maxime!

Hello guys,

ce mai faceţi, mă bucur Roxi că ne-ai scris şi ne-ai tras un pic de ureche să mai povestim din trăirile noastre şi Emil la fel!

Eu am intrat în seara asta pe blog ca să împărtăşesc ceva cu voi :) şi anume faptul că mă întorc în AIESEC un pic şi sunt foarte emoţionată că mă duc la RockMe MUHAHAHA. Sincer îmi este foarte dor de o conferinţă, de plenara de deschidere când toata lumea işi evidenţiază identitatea şi se dezlanţuie vocile tării !! :))))) Ma bucur aşa mult pentru cei 3 muşchetari care acum sunt la Băile Herculane şi trăiesc înca o conferinţa AIESEC type şi pentru tine Roxi, abia aştept sa vii acasă să plecăm la Deda :)

Cam atât pe seara asta , sunt un pic obosită ca am întâlnit persoane interesante azi de care vă voi povesti la o bere, aşa ca NOAPTE BUNA :) şi

mii tari dor di voi!
Vă pup pi tăţi,
Clau

La multi ani, ALEC =))

Petrece bine si tine aproape!!!

UN AN CAT MAI FAIN !

Cu un pic de melancolie....

Roxi multumim cu informatiile din Norvegia, daca vezi vreun pinguin sa ne faci si noua o poza pentru ca la noi in Bucuresti temperatura bate imediat inspre 40 de grade. Pe de alta parte dupa o intalnire de coaching cu Iulian ne-am dat seama ca Bucurestiul dupa ploaie este ca itre lcuri(asta conform unei metafore a lui Alec) pentru ca sincer daca te chinui poti face pluta prin Piata Universitatii.
Oricum aici nu e despre Bucuresti ci despre un Cluj in care nu speram sa ajung atat de repede ca week-end-ul trecut si totusi s-a intamplat. Din motive personale am aterizat in Cluj si am aterizat in mijlocul ISEC, noua denumire a ICPS - ului.
Dintre momentele memorabile raman berea cu Lupo pe care am dat-o gata in Zorki in timpul unei intalniri de coaching. Ma bucur sa constant ca desi unele lucruri nu se schimba, sunt altfel si am incredere ca Lupo le va da de cap anul acesta. In acelasi timp m-am bucurat sa beau o bere cu 3,5 lei adica 1,5 lei economie fata de Bu (1-0 pt CLuj).
Nu m-am putut abtine sa nu trec pe ISEC si din nou cu surprindere si in acelasi timp cu un oarecare zambet mi-am dat seama ca unele lucruri nu se schimba ci doar oamenii care le fac. Ma uitam la Silviutza si parca o vedeam pe Roxi prinsa cu ICPS-ul si organizarea lui cam in aceeasi perioada . Ma uitam la Louie si la Szili povestind de trainee si cum o sa le asigure cazarea pe vara si imi aminteam de discutii similare cu Dutzu (banuiesc ca aici eu sunt Szili si Dutzu tu esti Louie;P). Din seria never changing sa traiasca Irish Pub (bere ieftina, separeu si
un pic de foaie verde si voie buna) imi era dor de un party dintr-asta care se lasa cu o stare de sete a doua zi dimineata.
Probabil punctul culminant al week-end-ului a fost vizita la Alec si la Clau(pt cine nu a avut inca placerea - fain apartament),mi-a placut foarte mult . M-am simitit ca in vremurile vechi cu Alec la o bere povestind despre idei de business, cum se misca lucrurile si ce-i de facut ca sa fie o lume mai buna(eeeehh poate mai buna pentru noi). Am invatat oricum sa joc canasta cu rumy desi echipa Clalec a facut ravagii iar Ral si cu mine de-abea ca le-am facut cu mana din avion.
Dar gata ca poate ma ia cineva cu cenzura la lungimea post-ului! Incerc sa recitesc randurile de sus sa vad daca au sens si daca nu sa le pun pe scurt:
Imi e dor de un EB meeting prin Chiron sau o iesire la cabana desi le am mereu cu mine, macar ca amintire:).

Oricum am sa beau o bere pentru cele lucruri care se schimba si pentru noi ca suntem asa cum suntem...

Nu stii niciodata cum este sa iti fie dor de "acasa"...

... decat atunci cand te indepartezi.

E foarte bine aici. Locuiesc intr-un apartament destul de luxos, din centrul capitalei, am camera mea, gradina in fata apartamentului, curte interioara... Orasul in sine este un lux. Parca am pasit intr-o alta lume. Cateodata imi amintesc de 25ul din Cluj. As vrea sa mai simt ca ma zgaltaie ceva atunci cand merg cu busul sau metroul...

Nimic nu compenseaza insa ce am lasat in urma. Sa ma adaptez? Pfiuuu... E greu. E de departe experienta unui exchange. Locuiesc si lucrez cu 7 oameni pe care ii vad si aud in continuu de aproape doua saptamani. din 500.000 cat sunt in Oslo. Noaptea nu pot dormi deaoarece soarele apune pe la 00.00 si rasare la 3.00 a.m... mancarea e ingrozitoare. si scumpa... insa revenind... cred ca niciodata nu voi stii cat si cum sa fiu recunoscatoare faptul ca am crescut in AIESEC Cluj.

Pe scurt. 5 LCuri, dintre care 2 sunt extensii. Performanta- tinde la 0. Membrii- activeaza sporadic- in medie de 6 luni pe an- in sesiune AIESEC se inchide, vara- toata lumea este in vacanta. Aspectul financiar a fost neglijat de atata timp, incat situatia noastra este pe muchie de cutit. Legile privind aducerea trainee-ilor in companiile din No sunt cele mai stricte si astfel restrictive din intreaga Europa. Pregatirea membrilor- la fel, tinde la 0. Leadership- there is almost no example of it. Tinerii vor sa mearga in X. Insa... daca isi iau un job, pot oricand sa isi permita o vacanta aproape peste tot in lume... pentru ca salariile sunt pur si simplu prea mari! nu exista structura functionala sanatoasa- ce sa mai vorbesc de sisteme sau procese care sa sustina un minim de performanta. Abia de anul trecut s-a implementat pipeline managementul si se lucreaza un pic mai bine cu obiectivele si planificarea realizarii lor. E oricum DIFERIT.

Dar daca aveti impresia ca ma plang- nu nu! E o provocare fantastica, si imi doresc atat de multe sa obtinem la sfarsitul mandatului... AIESEC No a fost una din tarile care a creat organizatia... acum 10 ani faceau sute de Exchange-uri. Si ma bucur ca sunt aici si ca pot sa imi orientez pasiunea pentru AIESEC intr-o total alta directie. O sa ma creasca mult anul asta. Abia astept sa vad pe unde ma poarta lunile care urmeaza. Insa cu siguranta, pentru mine nu se putea ceva mai bine. E unde vreau sa fiu anul asta.

Astia din echipa mea is zapaciti tare de tot. Oameni f faini. Si suntem si destul de compatibili. Am doi "Dutzu" in echipa... in varianta Lyubei si a lui Rolf... more or less... deci va dati seama... Si Alex e f cool. anyway... este o experienta de team-work noua... extrem de diferita. din care imi doresc tare sa iau la fel de mult ca si din a noastra...

In final sunt bine. O sa muncesc de 3 ori mai mult anul asta, insa o sa mi se merite. De asta sunt convinsa... Si nu se stie niciodata... Viata e plina de surprize. Insa la fel cum spuneam la inceput. Mi-e dor de "acasa". Pentru ca nu poti avea mai multe astfel de locuri. Nu inca...

Mai, asta e un super blog. E pentru noi... Hai sa postam in el. Ca atunci cand suntem batranei, si abia ne mai tinem in bastoane, sa avem ce sa ni se citeasca. Si sa nu uitam niciodata unul de celalalt. La mine e dor de voi!

Rotu, dintr-un capat de lume

un început nou pentru mine

cine ma ştie bine...ştie că în momentele astea trec prin nişte emoţii teribile. ei bine, plecarea asta ma face să mă simt mare, responsabilă pentru o decizie facută când încă eram prinsă într-un iureş ameţitor. un pic îngândurată. cu aşteptari mari. nu e uţor să laţi în urmă 4 ani...o viaţă. emoţii...

ieri am fost la LCM. de data asta chiar ultimul meu LCM în Cluj. şi am chairuit împreună cu Ola. a fost coolish.
şi m-am povestit cu mulţi oameni şi am primit cadouri şi foarte multe urări. şi tot îmi vine greu să plec.

acum sunt acasă. e foarte bine. însă peste nici o săptămână mă voi uita în jur şi voi fi într-un loc nou. căruia va trebui cumva să încep încă de pe acum să îi spun acasă.

a însemnat enorm că aţi venit de două ori în ultimele săptămâni să vă vedeţi cu mine. că ştiu cât sunteţi toţi de ocupaţi şi că multe altele sunt acum priorităţile. dar da, aţi fost şi veţi rămâne nişte prieteni foarte buni mie.

şi legat de întâlnirile pe quarter... hmmm... nu aş vrea sa lipsesc la ele. asta înseamnă Vlăduţ că va trebui mamă să ne vedem într-un Q undeva prin Oslo :)...

multe gânduri şi stări şi emoţii înainte de plecare. mai scriu de prin ţările reci curand...

(BANC: Ştiţi de ce Chuck Norris nu face niciodată infarct? Inima nu este proastă să îl atace... hi hi hi)