... decat atunci cand te indepartezi.
E foarte bine aici. Locuiesc intr-un apartament destul de luxos, din centrul capitalei, am camera mea, gradina in fata apartamentului, curte interioara... Orasul in sine este un lux. Parca am pasit intr-o alta lume. Cateodata imi amintesc de 25ul din Cluj. As vrea sa mai simt ca ma zgaltaie ceva atunci cand merg cu busul sau metroul...
Nimic nu compenseaza insa ce am lasat in urma. Sa ma adaptez? Pfiuuu... E greu. E de departe experienta unui exchange. Locuiesc si lucrez cu 7 oameni pe care ii vad si aud in continuu de aproape doua saptamani. din 500.000 cat sunt in Oslo. Noaptea nu pot dormi deaoarece soarele apune pe la 00.00 si rasare la 3.00 a.m... mancarea e ingrozitoare. si scumpa... insa revenind... cred ca niciodata nu voi stii cat si cum sa fiu recunoscatoare faptul ca am crescut in AIESEC Cluj.
Pe scurt. 5 LCuri, dintre care 2 sunt extensii. Performanta- tinde la 0. Membrii- activeaza sporadic- in medie de 6 luni pe an- in sesiune AIESEC se inchide, vara- toata lumea este in vacanta. Aspectul financiar a fost neglijat de atata timp, incat situatia noastra este pe muchie de cutit. Legile privind aducerea trainee-ilor in companiile din No sunt cele mai stricte si astfel restrictive din intreaga Europa. Pregatirea membrilor- la fel, tinde la 0. Leadership- there is almost no example of it. Tinerii vor sa mearga in X. Insa... daca isi iau un job, pot oricand sa isi permita o vacanta aproape peste tot in lume... pentru ca salariile sunt pur si simplu prea mari! nu exista structura functionala sanatoasa- ce sa mai vorbesc de sisteme sau procese care sa sustina un minim de performanta. Abia de anul trecut s-a implementat pipeline managementul si se lucreaza un pic mai bine cu obiectivele si planificarea realizarii lor. E oricum DIFERIT.
Dar daca aveti impresia ca ma plang- nu nu! E o provocare fantastica, si imi doresc atat de multe sa obtinem la sfarsitul mandatului... AIESEC No a fost una din tarile care a creat organizatia... acum 10 ani faceau sute de Exchange-uri. Si ma bucur ca sunt aici si ca pot sa imi orientez pasiunea pentru AIESEC intr-o total alta directie. O sa ma creasca mult anul asta. Abia astept sa vad pe unde ma poarta lunile care urmeaza. Insa cu siguranta, pentru mine nu se putea ceva mai bine. E unde vreau sa fiu anul asta.
Astia din echipa mea is zapaciti tare de tot. Oameni f faini. Si suntem si destul de compatibili. Am doi "Dutzu" in echipa... in varianta Lyubei si a lui Rolf... more or less... deci va dati seama... Si Alex e f cool. anyway... este o experienta de team-work noua... extrem de diferita. din care imi doresc tare sa iau la fel de mult ca si din a noastra...
In final sunt bine. O sa muncesc de 3 ori mai mult anul asta, insa o sa mi se merite. De asta sunt convinsa... Si nu se stie niciodata... Viata e plina de surprize. Insa la fel cum spuneam la inceput. Mi-e dor de "acasa". Pentru ca nu poti avea mai multe astfel de locuri. Nu inca...
Mai, asta e un super blog. E pentru noi... Hai sa postam in el. Ca atunci cand suntem batranei, si abia ne mai tinem in bastoane, sa avem ce sa ni se citeasca. Si sa nu uitam niciodata unul de celalalt. La mine e dor de voi!
Rotu, dintr-un capat de lume
